Știați că florile își au apariția în viața oamenlor odată cu începerea civilizației, inclusiv în acele forme primare de organizare a societății? De altfel, chiar și în triburi era omniprezentă dorința de frumusețe. Oamenii de știință și istoricii consideră că inițial, florile nu au avut scopul primordial de astăzi – anume acela «de a fi dăruite». La începuturile civilizației noastre acestea aveau un rol decorativ. Se consideră că cultivarea florilor în scopuri de decorare a fost realizată inițial de către sclavi și servitori. Paradoxal, decorațiunile nu erau utilizate atât de mult în locuri publice, cât pentru palatele împăraților, regilor și a familiilor de viță nobilă. De asemenea, florile mai erau utilizate direct în vestimentație sau prin imitarea formelor acestora. Oare înseși rochiile nu ne aduc aminte de ceva? Vom enumera câteva momente specifice în care florile au avut o semnificație specială în istoria omenirii.

Egiptenii și Faraonii – iubeau florile

Faraonii aveau hectare întregi de grădini în care creșteau: lotus, trandafiri, crini și alte tipuri de flori. De altfel, unele flori ca Lotusul erau folosite în scopuri alimentare. Egiptenii au fost unele dintre primele civilizații care au folosit în cadrul funeraliilor coroane împodobite cu flori. Pe mormintele egiptene se pot observa numeroase scene de cultivare a florilor cât și semințe specifice pentru fiecare plantă.

Japonia și Ikebana

«Țara Soarelui Răsare» a dat naștere uneia dintre cele mai cunoscute arte din lume – Ikebana care este o artă de aranjare a florilor în diverse compoziții statice. Ikebana se consideră oarecum «sculptura florală». Japonezi antici au îndrăgit foarte mult florile. Totuși, în detrimentul dreptății istoriei, merită să menționăm că Ikebana nu a apărut doar datorită aspectului estetic. Aranjamentele florale Ikebana au fost utilizate inițial ca ornamente în templele budiste apoi au devenit parte a rutinei tuturor cetățenilor, indiferent de statut social. Noile compoziții «Ikebana» erau mereu un omagiu adus lui Budha.

Grădinile suspendate din Babilon

«Grădinile suspendate ale Semiramide» a fost o construcție unică și una dintre cele mai cunoscute șapte minuni ale lumii antice. Istoricii consideră că grădinile ocupau aproape 15000 m² având patru terase până la șaptezeci și șapte metri înălțime. În grădini creșteau arbori înalți, diverse plante, pomi fructiferi și o mulțime de flori. Cea mai recentă versiune consideră că grădinile din Babilon au fost construite la ordinul regelui Ninus pentru soția sa Semiramida. Întreg spațiul era o adevărată demonstrație a luxului și frumuseții naturii. E de la sine înțeles, fiind construite pentru regina Semiramida, în acest paradis florile aveau o semnificație specială, dacă nu — decisivă.